Planeta Maimutelor, o privire inapoi

In curand mai toate salile din tara vor fi pline de spectatori care vor vrea sa vada maimute facand chestii de maimute: vorbind una cu alta, cucerind America, etc. Partea amuzanta e ca nu sunt maimute ci cimpanzei, dar Planeta Cimpanzeilor suna la fel de bine ca vocea mea la rasaritul soarelui. Filmul fara doar si poate va fi peste asteptari, dar aici nu vorbim despre el, pentru ca asa scrie in titlu.

Totul a inceput binenteles de la o carte scrisa in 1963 de Pierre Boulle, numita…pun pariu ca nu va asteptati la asta – Planeta Maimutelor. Cinci ani mai tarziu, in 1968 apare adaptarea dupa carte care de la bun inceput s-a dovedit a fi un succes. 

Planet of the Apes – 1968 

planet-of-the-apes-slice-1

O echipa se intoarce acasa din spatiu dupa ce si-a indeplinit misiunea. Echipa e formata din patru membri din care trei dorm dusi in timp ce capitanul fumeaza in cabina de parca nu ar avea aer limitat, dar nu judecam pentru ca era 1968 si pe atunci se fuma si in avion. Somnul le este deranjat nu de beep-ul ca au ajuns acasa, ci de beep-ul ca pica in gol din cauza unei intamplari nefericite. Prima surpriza a filmul e ca toti se trezesc, mai putin doamna care din cauza capsulei sparte in timp – e acum o mumie. Inainte de a parasi nava avem o imagine care ne arata cam cat au dormit eroii nostrii. Doar vreo 2000 de ani. Planeta pe care au picat seaman cu pamantul de la distanta. Are atmosfera respirabila si apa, dar ascunde o latura intunecata. Este locuita de  maimute. Maimute care vorbesc, care au o armata si o sociatate pusa la punct si vaneaza neantherdali  pentru a face teste pe ei si a intelege mai bine cum functioneaza. Sarim peste cateva momente pentru ca eu spun povestea pe scurt, mai in detaliu gasiti filmul, si MAI in detaliu gasiti cartea.

Primul film este un joc de supravietuire intr-o lume in care faptul ca poti vorbi este un semn ceresc al unui Dumnezeu.  Dumnezeu Maimuta care a creat maimuta dupa chipul si asemanarea sa, iar sfarsitul este unul de woooooaaaaaah pe care probabil il stiti, dar nu il voi strica pentru cei ce nu il stiu.

Filmele – vazute recent- arata foarte bine pentru varsta pe care o au. Costumele de maimute sunt chiar mai expresive decat ma asteptam, iar Charlton Helston ar trebui sa fie un exemplu de cum ar trebui sa arata un barbat.

Cei drept sunt cate minusuri pecare le-am gasit in film, dar as putea trece peste ele pentru ca imi place filmul prea mult. De exemplu, maimutele au pusti, dar le e frica de foc, au aparat foto, dar n-au nimic altceva care ar putea fi folosit ca un ecran, adica se vad destul de des fotolii sculptate din piatra. E un fel de societate primitiva, dar nu prea.

Beneath the Planet of the Apes  – 1970

Beneath Apes 1

 Incepem la fel ca primul film si adica cu o nava care s-a prabusit pe planeta doar ca de aceasta data avem un singur supravietuitor. Brent este un astronaut plecat de pe Pamant in cautarea lui Taylor si a echipajul sau. Urmam acelasi drum, vedem din nou orasul maimutelor, ne intalnim cu Zira si Cornelius,  prietenii lui Taylor din primul film, si plecam de acolo pentru ca e periculos. Incercarea de a fugi de soldatii gorile care ii urmaresc pe Brent si Nova – destul de draguta pentru un neanthertal – ii duce pe eroii nostrii in adancurile pamantului unde vedem mai multe ramasite a lumii omului de mult apuse.

 O statie de metrou si un intreg oras subteran care nu cred ca avea cum sa ajunga sub pamant. Cladiri intregi cu usi functionale complet ingropate. In ele, surpriza filmului, traiesc ultimii oameni inteligenti de pe Pamant. Dupa mii de ani, oamenii au ajuns niste telepatici cu masti de piele pe fata care se roaga la o bomba atomica. Evolutie. In tot acest timp, gorilele inca agitate de faptul ca un om poate vorbi, au decis sa exploreze zona interzisa pentru ca acolo, cred ele, ca s-ar ascunde restul oamenilor.

Filmul se termina cu explozia intregului pamant din cauza oamenilor care au folosit bomba nucleara pentru a opri atacul gorilelor.

Foarte asemanator primului film in prima jumate de ora , Beneath the Planet of the Apes aduce la bun sfarsit ideea ca Dumnezeu Maimuta a creat lumea si oamenii nu ar trebui sa vorbeasca sau chiar sa existe.

 Escape from the Planet of the Apes – 1971

escape-from-the-planet-of-the-apes-zira-cornelius-600x255Momentul in care seria Planeta Maimutelor reincepe. Filmul se petrece in prezent si incepe prin prabusirea unei alte nave in ocean pe coasta americii. Chiar nimeni nu stie sa aterizeze in aceasta serie?

Din nava ies trei astronauti care cand isi dau castile jos, ramanem fara aer si incercam sa ne prindem de ceva sa nu cadem. Trei cimpanzei astronauti din care ii recunoastem pe Cornelius si pe Zira.

Dr. Milo, al treilea cimpanzeu a gasit una din cele doua nave cazute pe viitorul pamant si a reusit sa construiasca una care sa le permita sa plece de pe planeta. Din cauza exploziei planetei de la sfarsitul celui de-al doilea film, o anomalie spatiala i-a trimis in trecut. Intrebarea mea e cat de mult timp a trecut de cand a placat Brent din oras si explozia planetei. Avem acum un fel de “what-if”, dar putem pastra numele de Planeta Maimutelor. Fiind al treilea film si stiind cum se comporta maimutele cu noi in viitor, acum avem o imagine in oglinda de cum ne comportam noi cu cineva care vine din viitor. Ii ducem la cumparataturi si le dam de baut sampanie.

Problema mare cu cel de al treailea film e ca are un mare gol in plot care nu face dreptate primelor doua filme, dar ajuta mult povestea sa mearga mai departe. Aici ma refer la momentul cand Cornelius le spune oamenilor despre viitorul lor. Despre ciuma ce sterge de pe fata pamantului cainii si pisiciile si drept urmare oamenii iau primate in case pentru erau foarte usor de dresat. Aldo, este numele primei maimute care spune nu. Care se impotriveste omului. Inca o buba la plot. O sa vedeti in filmul patru.  Sfarsitul este unul destul de trist. Vanati de oameni, cei doi cimpanzei incearca sa se ascunda intr-un circ unde se va putea naste Milo care mai tarziu devine Caesar. Acum se leaga multe cu Rise of the Planet of the Apes. Printr-un schimb simplu, Caesar ramane la circ, iar Zira pleaca cu bebelusul primatei de la circ.

Conquest of the Planet of the Apes -1972

conquest-of-the-battle-of-the-apes-roddy-mcdowall-3-600x255

Spune povestea ascensiunii lui Caesar din randurile primatelor care acum au ajuns la rangul de sclavi. Dupa marea ciuma ce a dus la disparitia cainilor si a pisicilor, oamenii au inceput se dreseze primate. De la dresaj la sclavie nu mai e mult si acum avem acea imagine in care primatele se ocupa de tot, de la chelneri la maturatori de strada, iar oameii nu mai fac nimic. Suna bine, dar atunci cand o primata greseste este trimisa in garantie. Stiu, suna urat, dar chiar asta se intampla, iar reparatia se face prin terapie de soc, pentru ca suntem oameni si atata stim. Daca ceva e stricam prima reactie e sa lovim acel lucru.

Asta vrea si Caesar si reusete printr-o revolta pusa la punct doar din priviri si cateva cutite stranse. Ziceam la filmul trecut sa tineti minte numele de Aldo pentru ca el era normal cel care spune NU prima data oamenilor si  ca el a fost cel care s-a ridicat impotriva lor. A fost Caesar. Filmul se termina ca si al doilea, o bomba nucleara detonata peste orasul cucerit de primate.

Battle of the Planet of the Apes – 1972

battle-for-the-planet-of-the-apes-council-meeting-600x271

Ultimul film din serie, ne prezinta ultima batalie pe care oamenii iradiati o duc impotriva primatelor. Caesar impreuna  cu  cativa oameni sclavi traiesc in padure la o zi distanta de mers de oras. Aici se pun bazele noii societati, unde primatele merg la scoala, la vanatoare, armata se organizeaza si Caesar este tata. Intr-un final dam si de Aldo care tot refuza sa isi spuna celebra replica de acum doua filme – Nu. Reticenta primatelor la cuvantul Nu se trage de pe vremea sclaviei cand oamenii nu le spuneau altceva decat NU atunci cand greseau. Un fel de fui al nostru din ziua de azi.

In societatea primatelor vedem deja categoriile de culori din primele doua filme. Negre – gorilele care reprezinta armata, galben –urangutanii care sunt primatele de stiinta si verzi care sunt cimpanzeii si sunt cei pasnici.

Primatele nu omoara primate – este prima regula a noii societati. Fiecare primate trebuie sa o stie, sa o rosteasca, sa o scrie si sa o respecte.

Ultima batalie este castigata de primate care isi dau seama ca si ele la randul lor s-au comportat cu noi la fel ca oamenii de care ele voiau sa se distinga  la inceput. Lectia cea mai importanta a fost  invatata si ca o ultima imagine avem un urangutan care preda istorie si prezenti la curs se  afla copii atat de oameni cat si de primate, iar langa statuia lui Caesar care a luat locul Dumnezeului din primul film.

Daca tot am povestit fiecare film in parte am va spun acum sincer ca seria Planet of the Apes este una din cele mai bine puse la punct serii de film. N-am sa vorbesc despre remake-ul din 2001 a lui Tim Burton pentru ca vreau sa uit de el si as vrea si lumea sa uite ca exista. Aceeiasi parere o am si depsre Godzilla din 1998. Revenind la primate, filmele arata ca specia superioara si cei care ne salveaza sunt maimutele.

O luam cronologic asa cum s-au intamplat toate: Noi plecam cu nava prin spatiu si din cauza anomaliilor suntem proiectati in viitor (de doua ori) sa descoperim ca si peste 2000 ani tot noi suntem cei care ne omoram intre noi si reusim sa distrugem pamantul. Cu ajutorul nostru, pentru ca ne copiaza nava, cimpanzeii sunt trimisi in trecut, de explozia pamantului, sa ne previna. Reusesc, dar noi ii omoram pentru ca suntem oameni. Acest mesia cimpazneu, daca e sa o spun asa, este speranta armoniei si a prieteniei. Caesar este cel ce ne uneste schimband viitorul tragic al pamantului.

Filmele sunt destul de vechi, dar arata foarte bine pentru niste oameni in costum. Mastile sunt expresive, probabil foarte calduroase mai ales in al doilea film unde au sauna. Scena cred ca a fost destul de dificila pentru actori. Unu din acele momente in viata… Erau alte vremuri in care chiar se transpira la propriu pentru un rol. In 1968  Planete Maimutelor a fost nominalizat la doua premii Oscar.

Mergeti sa vedeti continuarea remake-ului din 2011  pentru ca aceste doua filme sunt printre singurele pe care eu le accept ca remake. Tin cu originalul, dar trebuie sa recunosc ca se distanteaza de seria mai sus mentionata. La final toti vom avea de castigat, doua serii de filme bine facute, actori si o poveste pe cat de intunecata pe atat deschizatoare de ochi.

photo source: Collider

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *