[Recomandarea de sâmbătă] Les Choristes (2005)

18373973În Franța anilor ’40, situația financiară a oamenilor era precară. Unii părinți neavând posibilități materiale, alții sătui de comportamentele inadecvate ale copiilor lor, îi trimit pe aceștia la diverse orfelinate și case de copii.

Un astfel de loc este și Fond de l’Etang. Aparent, copii de aici nu au nicio aspirație la o viață mai bună și nici șansa de a avea una. Într-o zi, un nou pedagog sosește la orfelinat: Clement Mathieu, fost profesor de muzică și actual șomer și rămâne, oarecum, marcat de experiența unui băiețel, Peppinot, ai cărui părinți muriseră în timpul ocupației naziste. Mathieu rămâne șocat de sistemul de “învățământ” asupritor ce era aplicat asupra copiilor de către director, domnul Rachin. Revoltat, îi cere directorului permisiunea de a înființa un cor, fapt ce îl amuză pe Rachin.

Prin muzică, Mathieu nu numai ca îmbunătățește disciplina copiilor, dar descoperă și o voce inimaginabilă ce îi aparține “celui cu fața de înger”, Pierre Morhange. Acesta era unul dintre cei mai rebeli copii ai orfelinatului, lăsat acolo de către mama lui care muncea zi de zi.Mathieu s-a ocupat foarte mult de Pierre și de pregătirea acestuia în cariera sa muzicală, și mai ales, s-a ocupat de comportamentul acestuia, făcându-l dintr-un băiat-problemă, un băiat schimbat radical. Jean Baptiste Maunier este cel ce interpretează rolul lui Pierre Morhange și este și astăzi o voce cunoscută în industria muzicală.

Conflictul dintre Rachin și Mathieu persistă pe tot parcursul filmului, întrucât se poate spune că este o luptă ce se dă între un ”înger și un demon”. Calmul și bunătatea lui Mathieu aparent îl scot din sărite pe Rachin, obișnuit ca toți supușii săi să nu-i iasă din cuvânt. Chiar dacă la un moment dat pare că atitudinea schimbată a copiilor îl afectează oarecum într-un mod pozitiv pe Rachin, acesta se va dovedi un lucru cât se poate de fals la finalul filmului.

Dacă este să vorbim despre conflicte, unul putem spune că există și între Pierre Morhange și Mathieu, chiar dacă este mai mult vorba de orgoliu la mijloc. Lipsa afecțiunii maternale este lucrul esențial care-l face pe Pierre să fie reticent la început în privința încercărilor lui Mathieu de a-l introduce în lumea muzicii clasice. Firea lui calmă ascunde de fapt un temperament vulcanic, scos la iveală de câteva ori pe parcursul filmului.

De la costume până la decoruri, totul pare să accentueze drama prin care trec copiii de la Fond de l’Etang. Și putem spune acest lucru și despre efectele sonore, care sunt de cele mai multe ori grave, adesea fiind într-o concordanță perfectă cu replicile personajelor.

choristes-2004-19-g

Trei dintre piesele prezente în film, “Vois sur ton chemin”, “Caresse sur l’ocean” și “Oh, nuit” au devenit recunoscute în industria muzicală internațională și interpretate de numeroși artiști contemporani.

Filmul a apărut în 2004, în regia lui Christophe Barratier și îi are în rolurile principale pe Francois Berleand și Jacques Perrin. Totodata, filmul a avut 2 nominalizări la Oscar, o nominalizare la Globul de Aur și 2 nominalizări la Academia Europeană de Film.

VERDICTUL: Nota 9,2 – Se poate spune că Les Choristes este un extraordinar film francez pentru povestea pe care o are la bază. Nu în fiecare zi un singur om încearcă să îmbunătățească viețile a mai multor copii, iar acest lucru poate fi considerat chiar și o lecție de viață. Pe lângă povestea acestora, călătoria prin lumea muzicii clasice este și ea de mare efect și este interesant de observat cum puțină răbdare și niște partituri bine alese pot schimba destine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *